Paduchele de cap

Păduchele de cap

Păduchele de cap (Pediculus humanus capitis) este un ectoparazit strict uman. Păduchii de cap sunt insecte fără aripi care trăiesc pe suprafața scalpului uman și se hrănesc exclusiv cu  sângele omului. Până acum, oamenii sunt singurele gazde ale acestui parazit specific, în vreme ce cimpanzeii sunt gazdele unei specii înrudite cu acesta, Pediculus schaeffi. Alte specii de păduchi infestează majoritatea ordinelor de mamifere și toate ordinele de păsări.

Va recomandam gelul natural impotriva paduchilor si lindinilor cu ulei 100% pur din arbore de ceai(Tea Tree Oil) de la Thursday Plantation.

paduchi

Asemenea tuturor speciilor de păduchi, păduchii de cap se deosebesc de alți ectoparaziți hematofagi ca de exemplu puricii prin faptul că nu pot trăi în absența unei gazde. Păduchii de cap nu pot zbura și sunt incapabili să sară sau chiar să se deplaseze eficient pe suprafețe plane,  din cauza picioarelor scurte și îndesate.

Fără a fi purtător de boli, păduchele de cap se diferențiază de cel de corp, purtător de boli, cu care se înrudește, prin atașarea ouălor de părul de pe scalp, mai degrabă decât de haine. Cele două subspecii sunt aproape identice din punct de vedere morfologic, însă în mod normal nu se încrucișează, cu toate că acest lucru este posibil în condiții de laborator. Conform studiilor genetice, cele două subspecii s-au divizat cu aproximativ 30.000-110.000 de ani în urmă, când oamenii au început să poarte din ce în ce mai multe haine. De asemenea, o altă specie care infestează oamenii, de departe înrudită cu  păduchele de păr, este păduchele crab sau pubian. Din punct de vedere al aspectului, această specie diferă de celelalte două, asemănându-se mai degrabă cu păduchii care infestează alte primate. Infestarea cu păduchi a oricărei părți a corpului poartă numele de pediculoză.

Păduchii de cap au fost și sunt subiectul unor campanii de eradicare, mai ales în cazul copiilor. Spre deosebire de păduchii de corp, cei de cap nu sunt vectori ai vreunei boli. Cu excepția unor infecții secundare rare, rezultate din scărpinarea zonelor mușcate, păduchii de cap sunt inofensivi, fiind considerați o problemă de ordin cosmetic mai degrabă decât una medicală. Mai mult, s-a sugerat că infestațiile cu păduchi de cap ar putea contribui la încurajarea unei reacții imunitare naturale împotriva păduchilor care să ajute oamenii să se apere împotriva păduchilor de corp, mult mai periculoși din cauza bolilor grave pe care le pot transmite

Morfologia adultului

Asemenea altor insecte aparținând subordinului Anoplura, păduchii de cap adulți sunt mici (2,5–3 mm lungime), au corpul turtit dorso-ventral și nu au aripi. Segmentele toracice se întrepătrund, însă sunt separate de cap și abdomen, acesta din urmă fiind alcătuit din 7 segmente vizibile. De obicei, păduchii de cap sunt de culoare gri, însă culoarea lor variază în funcție de mediul în care se dezvoltă. După ce se hrănește cu sânge, corpul păduchelui capătă o culoare roșiatică.

Capul

Capul insectei prezintă două antene împărțite în câte 5 segmente, care ies în relief. De asemenea, păduchii de cap au și doi ochi. Toate speciile din clasa Pediculidae (din care face parte și păduchele de cap) prezintă ochi, însă aceștia sunt foarte mici sau chiar lipsesc, la majoritatea speciilor din subordinul Anoplura. Asemenea altor specii din subordinul Anoplura, orificiul bucal al păduchelui de cap este puternic adaptat pentru înțeparea pielii și suptul sângelui. Cu excepția momentelor când se hrănește, acest orificiu rămâne în interiorul capului insectei.

Toracele

Din segmentele toracelui se disting șase picioare. Ca o trăsătură specifică ordinului Anoplura, aceste picioare sunt scurte și se termină cu gheare și degete opozabile. Cu ajutorul ghearei și al degetului, păduchele apucă părul gazdei sale. Datorită picioarelor scurte și ghearelor mari, păduchii se pot agăța ușor de firele de păr. Însă din cauza acestor funcții, ei nu pot sări și nici nu se pot deplasa eficient pe suprafețe plane. Păduchii se pot urca foarte rapid pe șuvițele de păr, deplasându-se cu rapiditate în căutarea altei gazde.

Abdomenul

Abdomenul păduchelui este împărțit în 7 segmente vizibile. Primele 6 segmente prezintă câte o pereche de stigmate prin care insecta respiră. Ultimul segment cuprinde anusul și organele genitale, separate de acesta.

Diferențele dintre sexe

La păduchii masculi, cele două picioare din față sunt puțin mai mari decât celelalte patru. Aceste picioare speciale sunt folosite pentru apucarea femelei în timpul copulației. Masculii sunt puțin mai mici decât femelele, prezentând o protuberanță la capătul abdomenului și un aparat genital bine-dezvoltat, vizibil în interiorul abdomenului. Femelele prezintă două organe sexuale în formă de W la capătul abdomenului.

Ouăle de păduchi

Ca majoritatea insectelor, păduchii de cap sunt ovipari. Femelele depun aproximativ 3-4 ouă pe zi. Lindinile sunt atașate în apropiere de baza tulpinii firului de păr. Depunerea ouălor are loc în funcție de temperatură, scopul fiind acela de a le depune într-o zonă favorabilă dezvoltării adecvate a embrionului (care la rândul său, este dependent de temperatură). În climatele răcoroase, ouăle sunt de obicei depuse la 3-5 mm de suprafața scalpului. În climatele calde și în special la tropice, ouăle pot fi depuse la 15 cm sau mai jos pe tulpina firului de păr.

Pentru a atașa oul, organul reproducător al femelei adult secretă un lipici. Acest lipici se întărește rapid, formând o membrană care acoperă tulpina firului de păr și mare parte din ou, cu excepția opercului, un căpăcel prin care respiră embrionul. La început, se credea că lipiciul conține chitină, însă studii mai recente au demonstrat că este alcătuit din proteine similare cu cheratina firului de păr.

Ouăle au o formă ovală și aproximativ 0,8 mm lungime. Sunt deschiși la culoare, transparenți, de culoare cafenie cât timp embrionul se află înăuntru, însă par albi după eclozare. De obicei, perioada de eclozare este de 6 până la 9 zile de la depunerea ouălor.

După eclozare, coaja oului din care iese larva (cunoscută sub numele de lindină) rămâne atașată de tulpina firului de păr. Coaja de ou dispare dacă este înlăturată fizic prin abraziune,  de către gazdă sau se poate dezintegra lent, proces care poate dura peste 6 luni.