Micii gandacei imi dau fiori.

Micii gandacei(paduchi) imi dau fiori.

Nu genul ala de gandacei pe care ii gasesti cand faci o plimbare in padure, ci acel timp de gandacei invazivi.

Da, aceia. Imi dau fiori.

Ca paduchii. Chiar imi este frica de paduchi. Da, da, cui nu i-ar fi? Imi este frica de ei rau de tot. Acum un an, familia noastra a avut de a face de atata ori cu aceasta problema sacaitoare incat am pierdut numarul. Pana sa realizam ca ii dadeam de la unii la altii cu una din familiile vecine, am cazut prada infestarii de mai multe ori decat imi pot aduce aminte ( patru? Sau poate  cinci? Imi auzi durerea?)

  Va recomandam gelul natural impotriva paduchilor si lindinilor cu ulei 100% pur din arbore de ceai(Tea Tree Oil) de la Thursday Plantation.

paduchi

Acum am un par chiar gros, lung si ondulat. Trebuie sa recunosc ca imi iubesc parul. Copiii (patru fete frumoase) nu mi-au mostenit parul. Este prima intrebare “De ce” pe care i-as pune-o lui Dumnezeu. Desi probabil cunosc raspunsul… iar mandria are ceva de-a face aici.

Deci, nu o sa uit niciodata week-end-ul cand fiica mea a venit acasa de la scoala cu primul caz de paduchi. Nu am realizat. Am calatorit in afara orasului la inmormantarea bunicii. Un moment atat de trist, stresant si grabit. Am sfarsit prin a ne caza familia de 6 persoane intr-o camera de hotel de 4 persoane. Si cu totii am impartit o perie.

Oh da, stiti cam incotro se indreapta lucrurile…

Saptamana urmatoare eram plina de rufe peste rufe de spalat si de ore de adunat oua de paduchi. Ore. In sfarsit eram cu totii curatati pentru scoala si nu mai aveam nici oua de paduchi. Sa va spun un secret – in acest moment nu-mi imbratisez copii. De fapt chiar trebuie sa pretind ca nu ii evit. Chiar imi port parul strans in varful capului. Daca as fi putut sa scap purtand o casca de dus, as fi facut-o si pe asta.

Pana la 3 saptamani mai tarziu.

Si apoi o luna si jumatate mai tarziu. (Serios, capul ma mananca si in timp ce sriu asta. Si pe voi? Scuze!)

De data asta n-am mai fost crutata. De fapt, in momentul in care am gasit un cuib m-am panicat. Dar a fost din timp si nu au facut prea multe stricaciuni. La modul serios, am petrecut ore pieptanandu-mi parul. Primul tratament a functionat asa ca am mers mai departe.

Sau cel putin asa am crezut.

Inca un focar. Nervii imi erau intinsi. De data asta panica mea a atins cote monumentale. Era aproape miezul noptii iar sotul meu era in oras. Cine sa-mi trateze parul? Eu am fost cea care aduna lindinii. De la mine cine sa-i adune? Si din tot parul meu? Asa ca l-am taiat. Nu recomand taierea parului pentru astfel de motive (decat daca esti baiat si vrei o tunsoare scurta, sport.) Nu recomand sa va tundeti parul la miezul noptii sub nici un motiv. Si in timp ce plagi in hohote. Oh vai. Nu, nu am poze. Am facut cateva tratamente si l-am purtat in coada. Dupa cateva zile m-am dus in sfarsit la salon. Am plans zile intregi, dar m-am ascuns pentru ca nu vroiam sa dau de inteles ca valoarea mea statea in podoaba capilara…nu vroiam nici ca fetele mele sa se simta responsabile.

Vreau sa spun ca asta a fost ultima data cand mi-am taiat parul (mai mult decat varfurile). De asemena evit sa raman sa dorm la vineva. Si sunt cunoscuta ca mama cu spray-ul de lavanda. De fapt, fac ca orice ar putea tine la distanta chestiile alea. Pentru ca gandaceii mici imi dau fiori.