Infestarea cu paduchi de cap – Semne si simptome – Cauze si Prevenire – Epidemiologia -Ciclul de viata al paduchilor

Infestarea cu păduchi de cap

Infestarea cu păduchi de cap (pediculoza sau boala lindinilor) – colonizarea părului de păduchele de cap (Pediculus humanus capitis), afectează în general doar capul sau scalpul gazdei umane. Păduchii de cap se hrănesc cu sânge uman. Mâncărimile provocate de mușcăturile păduchilor sunt un simptom frecvent al acestei afecțiuni. Tratamentul presupune aplicarea unor insecticide locale, ca de exemplu piretrina sau permetrina, sau diverse remedii naturiste, folosite în mod curent.

Va recomandam gelul natural impotriva paduchilor si lindinilor cu ulei 100% pur din arbore de ceai(Tea Tree Oil) de la Thursday Plantation.

paduchi

Infestarea cu păduchi, denumită de obicei pediculoză, apare la mai multe specii de mamifere și păsări. Termenul pediculosis capitis, sau pe scurt pediculoză, este uneori utilizat pentru a face referire la pediculoza specifică omului, provocată de P. humanus capitis (infestarea cu păduchi de cap). De asemenea, oamenii pot fi gazde ale altor două specii de păduchi – păduchele de corp și păduchele crab.

În general, infestarea cu păduchi de cap este o afecțiune endemică, mai ales în cazul copiilor. Aceasta generează o anumită preocupare la adresa sănătății publice, cu toate că spre deosebire de păduchii de corp, cei de cap nu sunt purtători ai altor boli infecțioase. S-a sugerat că în trecut, infectarea cu păduchi de cap era o afecțiune benefică pentru ambele părți, contribuind la apărarea împotriva păduchelui de corp, mult mai periculos din cauza bolilor pe care le poate purta.

Semne și simptome

Cel mai frecvent simptom al infestării este pruritul (mâncărimile) de la nivelul capului, care în mod normal se intensifică la 3-4 săptămâni după  infestarea inițială. Reacția la mușcături nu este foarte puternică și abia poate fi observată printre firele de păr. Mușcăturile pot fi observate mai ales la nivelul gâtului, în cazul indivizilor cu părul lung, când acesta este strâns. Foarte rar, scărpinarea provocată de mâncărimi poate duce la o infectare secundară cu impetigo și pioderma. La fel de rar pot apărea ganglioni limfatici și febră. Din câte se știe, păduchii de cap nu transmit microorganisme patogene.

Cauzele

De obicei, păduchii de cap se transmit prin contact direct la nivelul capului cu o persoană infestată. Transmiterea lor ca urmare a utilizării în comun a așternuturilor de pat sau a unor obiecte vestimentare ca de ex. articolele de păr este mult mai puțin întâlnită. Păduchii de corp se răspândesc prin contact direct cu corpul, hainele sau alte obiceiuri personale ale unei persoane infestate cu păduchi. Păduchii pubieni se transmit, cel mai adesea, în urma contactului sexual cu o persoană infestată. Păduchii de cap trăiesc în părul din cap, cei de corp pe haine iar păduchii pubieni în părul din zona inghinală. Păduchii de cap nu afectează animalele de companie sau alte specii de animale. Ei nu au aripi și nu pot sări.

Din fiecare ou sau lindină poate să eclozeze o larvă care se va dezvolta în păduchele adult. La maturitate, păduchii au dimensiunile unei semințe de susan. Păduchii se hrănesc cu sânge de 1-8 ori pe zi prin înțeparea pielii cu orificiile lor bucale minuscule, asemănătoare cu acele. Păduchii nu pot pătrunde sub piele.

Păduchii de cap și cei de corp au un aspect similar, cu toate că păduchele de cap este de obicei mai mic. În schimb, păduchii pubieni au un aspect destul de diferit. Corpul este mai mic și prezintă gheare asemănătoare cleștilor, fiind cunoscuți sub denumirea de crabi. Spre deosebire de păduchii de corp, cei de cap nu transmit boli.

Diagnosticul

Pieptănarea părului umed utilizând un pieptene pentru păduchi și balsam pentru diagnostic și tratament. Păduchii de cap pot fi observați în spumă.

Diagnosticul depinde de prezența păduchilor sau a ouălor acestora în păr, stabilirea sa fiind  facilitată prin folosirea unei lupe sau prin pieptănarea părului copilului. În cazurile incerte, copilul poate fi îndrumat către un medic. Totuși, în cazul acestei afecțiuni se înregistrează un exces de diagnoze pozitive, infestările inactive fiind confundate cu unele active. În consecință, tratamentele de ucidere a păduchilor sunt adeseori folosite asupra copiilor neinfectați. Utilizarea unui pieptene împotriva păduchilor este cel mai eficient mod de a detecta păduchii vii. În cazurile în care copiii au părul lung și/sau ondulat sau încrețit, o metodă alternativă de diagnosticare este examinarea capului prin împărțirea părului în șuvițe la intervale de 2 cm pentru a descoperi păduchi care se deplasează la nivelul scalpului. La ambele metode, o atenție specială trebuie acordată zonei de lângă urechi și ceafă. Examinatorul ar trebui să cerceteze scalpul timp de cel puțin 5 minute. Folosirea unei lupe pentru examinarea materialului colectat între dinții pieptenului ar putea evita stabilirea unui diagnostic greșit.

Totuși, prezența exclusivă a lindinilor nu este un indicator precis al unei infestări cu păduchi de cap activi. În cazul copiilor care prezintă lindini în păr, posibilitatea de a fi infectați cu păduchi vii și ouă este de 35–40%. Dacă sunt detectați păduchi, întreaga familie trebuie verificată, mai ales copiii până la 13 ani, folosind un pieptene pentru păduchi, iar cei care sunt infectați cu păduchi activi trebuie să urmeze tratament. Dacă nu sunt detectați păduchi vii, copilul nu ar trebui să fie diagnosticat cu păduchi de cap. În consecință, copilul ar trebui să fie tratat cu un pediculicid doar dacă în părul său există păduchi vii nu și dacă are în păr ouă de păduchi sau lindini sau dacă prezintă mâncărimi în zona scalpului.

Prevenirea

Nu lăsați păduchii să vă transforme într-o maimuță! Dacă aveți mâncărimi, uitați-vă după păduchi! În cazul în care găsiți, raportați imediat!

Examinarea capului copilului la intervale regulate folosind un pieptene pentru păduchi permite stabilirea diagnosticului privind infestarea cu păduchi de la o vârstă fragedă. Diagnosticarea timpurie face ca tratamentul să fie mai ușor de suportat și reduce posibilitatea de a infesta și alte persoane. În perioade și zone unde apar frecvent infestări cu păduchi,  examinarea copiilor săptămânal, mai ales a celor între 4-15 ani, de către părinți, contribuie la ținerea sub control a afecțiunii. În cazul în care copilul a intrat în contact cu persoane infestate, se scarpină frecvent în zona capului sau dacă în părul său apar lindini, sunt necesare examinări suplimentare. Păstrarea părului lung în condiții de igienă ar putea contribui la prevenirea infestării cu păduchi de cap.

Hainele, prosoapele, lenjeriile de pat, pieptenii și periile care au intrat în contact cu persoana infectată pot fi dezinfectate fie prin lăsarea lor afară timp de cel puțin 2 săptămâni sau prin spălare la 60°C (140° F) timp de 30 de minute. Păduchii adulți pot supraviețui doar 1 sau 2 zile fără sânge și sunt extrem de dependenți de căldura corpului uman. Dezinsecția locuinței și a mobilei nu este necesară.

Epidemiologia

Numărul de cazuri de infestare cu păduchi specific umani (pediculoză) s-a mărit în întreaga lume încă de la jumătatea anilor 1960, ajungând la sute de milioane anual.

În ciuda îmbunătățirilor la nivelul tratamentelor medicale și al prevenirii bolilor umane din secolul XX , infestarea cu păduchi de cap continuă să se răspândească cu încăpățânare. În 1997, 80% dintre școlile primare au raportat cel puțin o epidemie de păduchi. În aceeași perioadă, numărul cazurilor de infestare cu păduchi a fost mai mare decât cel de varicelă.

Doar în Statele Unite, aproximativ 6-12 milioane de oameni, majoritatea copii cu vârste între 3 și 11 ani sunt tratați  anual împotriva păduchilor. De asemenea, niveluri ridicate ale infestațiilor cu păduchi au fost semnalate în întreaga lume, înclusiv în Israel, Danemarca, Suedia, Marea Britanie, Franța și Australia.

S-a demonstrat că numărul de copii al unei familii, utilizarea în comun a paturilor și dulapurilor, conduita referitoare la spălarea părului, obiceiurile locale și contactele sociale, serviciile medicale dintr-o anumită zonă (de ex. școala) și statutul social și economic sunt factori esențiali în ceea ce privește infestarea cu păduchi de cap. Fetele sunt de două până la 4 ori mai infestate decât băieții. Copiii între 4 și 14 ani sunt cel mai afectat grup. În SUA, rate scăzute ale infestării se înregistrează în rândul copiilor de origine afro-americană.

Conform Serviciului Național de Sănătate din Marea Britanie și multor agenții de sănătate americane, păduchii preferă părul curat deoarece le este mai ușor să își atașeze ouăle și să se agațe de firele de păr. Totuși, acest lucru este adeseori contestat.

Infestarea cu păduchi de cap (Pediculus humanus capitis) este mai frecventă în rândul copiilor cu vârste între 3 și 10 ani și al familiilor lor. Persoanele de sex feminin sunt de două ori mai afectate decât cele de sex masculin, iar în rândul persoanelor afro-americane, infestarea are loc foarte rar, datorită texturii părului. Totuși, copiii acestor persoane pot avea lindini, iar păduchii vii se pot transfera prin contact la nivelul capului de la un copil la altul.

Agentul cauzal:

Pediculus humanus capitis, păduchele de cap, este o insectă care aparține ordinului Psocodea, fiind un ectoparazit strict uman. Păduchele se hrănește cu sânge de câteva ori pe zi, lipindu-se de scalp pentru a-și menține temperatura corpului.

Ciclul de viață:

Ciclul de viață al păduchelui de cap include 3 stadii: ou, larvă și adult.

Ouăle: ouăle de păduche se numesc lindini. Acestea sunt greu de observat, fiind adesea confundate cu mătreața sau cu mici picături de spray fixativ. Lindinile sunt depuse de femela adult, fiind lipite la baza tulpinii firului de păr, cât mai aproape de scalp. Ele au o formă ovală,  0,8 mm x 0,3 mm și sunt de obicei de culoare alb-gălbuie. Eclozarea are loc după aproximativ o săptămână (6 până la 9 zile), ouăle fertile fiind in general dispuse la 6 mm distanță de scalp.

Larvele: Larvele apar după eclozare. Ouăle lăsate în urmă capătă o culoare mai intensă, rămânând atașate de firul de păr. Larva are același aspect ca păduchele de cap adult, însă dimensiunile sale sunt mai mici, cam cât cele ale unei gămălii de ac. Perioada de maturizare a larvelor include trei stadii de dezvoltare, acestea devenind adulți după aproximativ 7 zile.

Adulții: Păduchele adult are aproximativ dimensiunile unei semințe de susan, 6 picioare,  fiecare cu gheare și este de culoarea gri spre alb. La persoanele brunete, păduchele adult va avea o culoare mai închisă. De obicei, femelele sunt mai mari decât masculii și pot depune până la 8 ouă pe zi. Păduchii adulți pot trăi până la 30 de zile în părul unei persoane. Pentru a supraviețui, ei trebuie să se hrănească cu sânge de câteva ori pe zi. Fără sângele gazdei sale, păduchele va muri la 1-2 zile după ce a fost înlăturat.